Sănătatea ta în menopauză

Scăderea estrogenului poate modifica țesuturile vulvei, vaginului și tractului urinar inferior. Pot apărea uscăciune, arsură, iritație, durere la contact, urgență urinară sau infecții urinare repetate. Acest grup de modificări poartă numele de sindrom genito-urinar de menopauză.

Simptomele pot persista și necesită uneori îngrijire de lungă durată. Infecțiile, afecțiunile dermatologice vulvare și alte cauze trebuie diferențiate prin evaluare.

Pierderile la tuse, strănut sau efort pot avea un mecanism diferit de pierderile precedate de o nevoie bruscă, greu de amânat, de a urina. Uneori, cele două se asociază.

Tratamentul poate include recuperarea planșeului pelvin, antrenamentul vezicii, medicamente sau evaluare uroginecologică. Exercițiile se aleg după evaluarea musculaturii; în anumite probleme dureroase, relaxarea și coordonarea sunt la fel de relevante ca întărirea.

Transpirațiile nocturne pot întrerupe somnul, dar insomnia poate avea și alte cauze. Discutăm programul de somn, consumul de cafeină și alcool, stresul, medicamentele și eventualele dureri.

Sforăitul puternic, pauzele de respirație observate de partener și somnolența din timpul zilei pot orienta către evaluarea apneei de somn. Pentru insomnia persistentă, terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie este o opțiune importantă. Medicamentele pentru somn se aleg selectiv și se reevaluează.

Poți observa dificultăți de atenție, găsirea mai lentă a cuvintelor sau senzația că faci mai greu mai multe lucruri simultan. Acestea pot apărea în tranziția menopauzală și pot fi amplificate de somnul insuficient și de stres.

Dificultățile persistente, progresive sau care afectează siguranța și autonomia necesită evaluare medicală. Terapia hormonală nu este recomandată pentru prevenirea demenței sau ca tratament specific al memoriei.

Iritabilitatea, anxietatea și tristețea pot apărea în această perioadă. Dacă starea persistă, pierzi interesul pentru activități sau îți este dificil să funcționezi în viața de zi cu zi, discută cu un medic. Depresia și tulburările de anxietate au nevoie de evaluare și tratament propriu.

După menopauză, pierderea osoasă se poate accelera. Riscul depinde și de vârstă, fracturi anterioare, greutate mică, istoricul familial, anumite boli și tratamente.

DXA este indicată, în general, femeilor cu vârsta peste 50 de ani pentru evaluarea densității osoase și a riscului de fractură în următorii 10 ani.

Cantitatea de țesut slab estimată printr-o scanare DXA de compoziție corporală nu este identică cu masa musculară pură. Nici masa musculară estimată prin bioimpedanță nu descrie, singură, cât de bine funcționează mușchii.

De aceea, când este relevant, asociem evaluări de forță și funcționalitate: prinderea mâinii cu un dinamometru, ridicarea de pe scaun, mersul sau echilibrul. Înălțimea se măsoară separat; o scădere observată în timp poate justifica investigații suplimentare.

Mișcarea cu sprijin pe picioare, exercițiile de rezistență și cele de echilibru pot fi integrate într-un program adaptat. Dacă ai osteoporoză, fracturi sau durere, tipul și intensitatea exercițiilor se aleg cu îndrumare.

Alimentația trebuie să asigure proteine și calciu adecvate. Vitamina D și suplimentele se discută în funcție de context, alimentație și recomandările medicale; dozele mari nu sunt o soluție universală.

Pentru un risc crescut de fractură pot fi recomandate medicamente specifice, precum bisfosfonații sau alte terapii, în funcție de situație. Alegerea include beneficiile, riscurile și un plan de monitorizare.

Terapia hormonală poate avea un rol în anumite contexte, în special când există și indicații legate de menopauză. Dacă urmezi deja un tratament pentru osteoporoză, întreruperea sau schimbarea lui trebuie planificată cu medicul.