Contracții în sarcină fără travaliu: ce sunt contracțiile Braxton-Hicks, cum le recunoști și cum le deosebești de contracțiile de travaliu

Contracții în sarcină fără travaliu: ce sunt contracțiile Braxton-Hicks, cum le recunoști și cum le deosebești de contracțiile de travaliu

Există un moment în sarcină, de obicei undeva în trimestrul al treilea, când simți că uterul tău se strânge brusc, devine ferm ca o minge și apoi se relaxează la fel de repede cum s-a contractat. Prima dată când se întâmplă, reacția naturală este să te alarmezi: este travaliul?

Există un moment în sarcină, de obicei undeva în trimestrul al treilea, când simți că uterul tău se strânge brusc, devine ferm ca o minge și apoi se relaxează la fel de repede cum s-a contractat. Prima dată când se întâmplă, reacția naturală este să te alarmezi: este travaliul? Se întâmplă ceva? Trebuie să merg la spital? De cele mai multe ori, răspunsul este nu. Ceea ce simți sunt contracțiile Braxton-Hicks, un fenomen complet normal, bine documentat și, pentru marea majoritate a gravidelor, complet inofensiv. Corpul tău se antrenează pentru naștere, exact cum se antrenează un atlet înainte de competiție. Știind ce sunt și cum le recunoști, poți traversa această experiență cu liniște în loc de anxietate.

Cine a descoperit contracțiile Braxton-Hicks și ce sunt ele

Numele acestor contracții vine de la medicul britanic John Braxton Hicks, care le-a descris pentru prima dată în 1872, după ce a observat că multe gravide aveau contracții uterine regulate cu mult înainte de momentul nașterii. Le-a numit „travaliu fals”, o denumire care a rămas în vocabularul popular al sarcinii. Mecanismul este simplu: uterul este cel mai mare și cel mai puternic mușchi din corpul feminin și, ca orice mușchi, are nevoie să se antreneze înainte de efortul maxim al nașterii. Contracțiile Braxton-Hicks sunt aceste contracții de antrenament: scurte, neregulate, neprogresive, care tonifică musculatura uterină și o pregătesc pentru travaliul real.

Când apar și cum se simt

Contracțiile Braxton-Hicks pot apărea oricând în sarcină, unele femei le raportează încă din trimestrul al doilea, dar devin mai frecvente și mai perceptibile în trimestrul al treilea, pe măsură ce uterul crește și musculatura sa se pregătește activ pentru naștere. Senzația este caracteristică și, odată experimentată, de obicei ușor de recunoscut: uterul se „strânge” și devine ferm la palpare timp de 30-60 de secunde, maxim 2 minute, după care se relaxează complet. Unele gravide le descriu ca pe o tensionare a abdomenului, altele ca pe o presiune difuză, altele abia le observă. Sunt de obicei nedureroase sau ușor inconfortabile, nu intense și nu progresive. Unele femei nu le simt deloc, dar absența lor nu este un semn că ceva este în neregulă, după cum nici prezența lor frecventă nu este un semn de problemă.

Ce le declanșează

Contracțiile Braxton-Hicks nu apar aleatoriu, există factori care le declanșează mai frecvent sau le intensifică, pe care îi poți identifica și, uneori, gestiona. Deshidratarea este unul dintre cei mai frecvenți declanșatori, un semnal că organismul are nevoie de mai mult lichid. Vezica urinară plină – o realitate aproape permanentă în ultimul trimestru – poate declanșa sau intensifica contracțiile. Activitatea fizică intensă sau prelungită, mișcările active ale fătului, atingerea abdomenului și activitatea sexuală sunt alți factori declanșatori documentați. Știind ce le provoacă, poți reduce frecvența prin menținerea unei hidratări bune pe parcursul zilei și prin golirea vezicii ori de câte ori este necesar. Nu amâna mersul la toaletă în ultimul trimestru.

Cum ameliorezi contracțiile Braxton-Hicks

Contracțiile Braxton-Hicks nu necesită tratament, dar există câteva lucruri simple care ajută la ameliorarea disconfortului și la reducerea frecvenței lor. Schimbarea poziției este cel mai eficient și mai rapid remediu. Dacă ești în picioare, așază-te. Dacă ești în șezut sau culcată, ridică-te și plimbă-te puțin. De multe ori, contracția cedează în câteva minute după schimbarea poziției. Culcatul pe partea stângă poate ajuta prin îmbunătățirea circulației și reducerea presiunii uterine. Hidratarea ameliorează adesea contracțiile declanșate de deshidratare. O baie caldă relaxează musculatura uterină și reduce disconfortul. Exercițiile de respirație lentă și profundă ajută la gestionarea senzației de tensionare și la menținerea calmului. Dacă contracțiile apar frecvent într-o perioadă, un mic jurnal al contracțiilor în care notezi ora, durata, ce făceai și ce le-a ameliorat, te ajută să identifici tiparele și declanșatorii personali și îți oferă informații valoroase pentru discuția cu medicul.

Cum deosebești contracțiile Braxton-Hicks de contracțiile de travaliu

Aceasta este întrebarea pe care și-o pune orice gravidă care simte contracții în trimestrul al treilea și este o întrebare perfect legitimă, confuzia fiind frecventă, mai ales la prima sarcină.

Există câteva criterii clare care fac distincția:

Contracțiile Braxton-Hicks sunt neregulate, apar la intervale variabile, nu se organizează într-un ritm progresiv. Contracțiile de travaliu devin regulate și se apropie progresiv la 10 minute, apoi la 7, apoi la 5, apoi la 3.

Contracțiile Braxton-Hicks nu se intensifică în timp, ci rămân la același nivel de disconfort sau chiar se ameliorează după schimbarea poziției sau hidratare. Contracțiile de travaliu cresc progresiv în intensitate, durată și frecvență, indiferent de ce faci.

Contracțiile Braxton-Hicks dispar la schimbarea poziției sau după repaus. Contracțiile de travaliu persistă și progresează indiferent de poziție sau activitate.

Durata contracțiilor Braxton-Hicks este scurtă – 30-60 de secunde, maxim 2 minute. Contracțiile de travaliu activ durează de obicei 45-90 de secunde și devin mai lungi pe măsură ce travaliul progresează.

Pe lângă aceste criterii, există simptome care semnalează travaliul real și necesită prezentare la spital: crampe similare celor menstruale localizate deasupra pubisului, senzație de presiune în pelvis sau pe coapse ca și cum fătul „apasă în jos”, durere sau presiune difuză în zona lombară, crampe intestinale sau diaree, scurgeri vaginale crescute sau pierderea dopului mucos, pierderea de lichid amniotic, sângerare vaginală sau mai mult de 4 contracții pe oră.

Dacă oricare dintre aceste simptome este prezent, contactează medicul sau prezintă-te la maternitate chiar dacă nu ești sigură că este travaliu. Este întotdeauna mai bine să fii evaluată și să pleci acasă liniștită decât să ignori un semn important.

Când contactezi medicul pentru contracții Braxton-Hicks

Contracțiile Braxton-Hicks tipice nu necesită consult de urgență dar există situații în care este important să informezi medicul sau să te prezinți pentru evaluare. Contactează medicul dacă contracțiile sunt dureroase și nu cedează la schimbarea poziției sau la hidratare, dacă apar mai mult de 4 contracții pe oră chiar și înainte de săptămâna 37, dacă sunt însoțite de sângerare vaginală, de pierdere de lichid sau de alte simptome neobișnuite sau dacă pur și simplu nu ești sigură de ce simți și vrei liniștea unui consult. Nu există consult „inutil” în sarcină și niciun medic ginecolog nu va considera că ai deranjat dacă vii pentru a clarifica o îngrijorare legitimă.

Braxton-Hicks și sarcina prematură

Înainte de săptămâna 37 de sarcină, orice contracții regulate, ritmice sau dureroase trebuie evaluate medical. Travaliul prematur, definit ca travaliu care debutează înainte de 37 de săptămâni de gestație, poate debuta cu simptome similare contracțiilor Braxton-Hicks și necesită diagnostic diferențial rapid. Diagnosticul precoce al travaliului prematur permite intervenții care pot prelungi sarcina și îmbunătăți semnificativ prognosticul pentru nou-născut.

Articol cu caracter informativ. Informațiile prezentate nu înlocuiesc consultul medical de specialitate obstetricală sau ginecologică.

Alte articole despre Sarcină și naștere