Și tocmai de aceea diabetul gestațional este una dintre complicațiile care trec cel mai des neobservate fără un test specific. Nu doare, nu alarmează, dar poate afecta profund evoluția sarcinii, nașterea și sănătatea pe termen lung a bebelușului. Dar depistat la timp, diabetul gestațional se gestionează eficient. Și cele mai multe femei care îl au aduc pe lume copii complet sănătoși.
Ce este diabetul gestațional și de ce apare
În timpul sarcinii, hormonii produși de placentă blochează parțial acțiunea insulinei în organismul mameim, un fenomen numit insulinorezistență. De obicei, pancreasul compensează producând mai multă insulină. Dar uneori această compensare nu este suficientă, glicemia rămâne crescută și apare diabetul gestațional. Este o condiție temporară, specifică sarcinii, dar care necesită atenție și management activ, deoarece nivelul crescut de glucoză afectează atât mama, cât și fătul.
Factorii care cresc riscul: IMC peste 30 (obezitate), nașterea anterioară a unui copil cu greutate peste 4,5 kg, diabet gestațional la o sarcină anterioară, sindromul ovarelor polichistice în antecedente și rude de gradul I cu diabet zaharat.
Simptomele sunt discrete și ușor de ignorat
Diabetul gestațional nu are, de obicei, simptome clare. Când apar, pot include: oboseală mai pronunțată, gură uscată, sete crescută, urinări frecvente, infecții recurente (de exemplu candidoze) sau vedere ușor încetoșată. Problema este că toate acestea pot părea normale în sarcină, ceea ce face ca testarea sistematică să fie singurul mod sigur de depistare.
Cum se diagnostichează - testul de toleranță orală la glucoză
Testul standard se efectuează în săptămânile 24-28 de sarcină și se numește testul de toleranță orală la glucoză (TTGO) cu 75 g glucoză. Presupune venirea la recoltare pe nemâncate (fără alimente sau apă din seara anterioară), urmată de recoltarea glicemiei bazale, consumul unei băuturi cu 75g glucoză și recoltări suplimentare la o oră și două ore.
Valorile normale sunt: sub 92 mg/dl pe nemâncate, sub 180 mg/dl la o oră și sub 153 mg/dl la două ore. Depășirea oricărei valori este suficientă pentru diagnostic.
Cum afectează diabetul necontrolat fătul și sarcina
Dacă diabetul gestațional nu este identificat sau nu este gestionat corespunzător, consecințele pot fi semnificative. Glucoza în exces din sângele mamei ajunge prin placentă la făt, care răspunde prin producerea de insulină suplimentară. Surplusul de energie este depus ca grăsime, ducând la macrosomie, un copil mai mare și mai greu decât normal, ceea ce complică nașterea. Poate apărea și polihidramnios, creșterea cantității de lichid amniotic.
Pe termen mai lung, copiii născuți din mame cu diabet gestațional necontrolat au un risc crescut de obezitate și de dezvoltare a diabetului de tip 2 la vârsta adultă, un motiv în plus pentru care gestionarea corectă a sarcinii contează nu doar acum, ci și pe termen lung pentru sănătatea copilului.
Tratamentul, monitorizare, dietă, mișcare și, dacă este necesar, insulină
Managementul diabetului gestațional are mai multe componente, adaptate fiecărei situații. Monitorizarea glicemiei acasă, cu un glucometru, este esențială pentru a vedea cum răspunde corpul la alimente și activitate fizică. Alimentația adaptată, cu accent pe alimente cu indice glicemic scăzut, mese regulate și evitarea zaharurilor rafinate și exercițiile fizice moderate sunt primele intervenții și, în multe cazuri, suficiente pentru a menține glicemia în limite normale. Când dieta și mișcarea nu sunt suficiente, medicul diabetolog poate recomanda insulinoterapie sau, în unele cazuri, tratament oral. Sarcina va fi monitorizată mai frecvent, cu ecografii la fiecare 4 săptămâni între săptămânile 28-36, pentru a urmări creșterea fătului și cantitatea de lichid amniotic.
Nașterea este de obicei recomandată între săptămânile 38-40. Medicul va decide împreună cu tine dacă este indicată inducerea travaliului sau operația cezariană, în funcție de evoluție.
Ce se întâmplă după naștere
Imediat după naștere, nou-născuții din mame cu diabet gestațional pot prezenta hipoglicemie, glicemia scăzută, ca urmare a insulinei crescute acumulate în timpul sarcinii și a dispariției bruște a aportului de glucoză maternă. Monitorizarea glicemiei bebelușului în primele ore este standard în aceste cazuri. La mamă, diabetul gestațional dispare de obicei după naștere. Dar aceasta nu înseamnă că totul revine la normal definitiv: riscul de a dezvolta diabet gestațional la o sarcină viitoare sau diabet de tip 2 mai târziu în viață rămâne semnificativ crescut. De aceea, la 6-12 săptămâni după naștere se recomandă un nou test de toleranță orală la glucoză, iar ulterior testarea glicemiei cel puțin o dată la 3 ani. Alăptarea, o alimentație sănătoasă și activitatea fizică regulată sunt cele mai eficiente metode de protecție pe termen lung, atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Articol cu caracter informativ. Informațiile prezentate nu înlocuiesc consultul medical de specialitate obstetricală sau diabetologică.
