Și tocmai de aceea tiroidita postpartum este atât de frecvent trecută cu vederea de femei, de parteneri și uneori chiar de medici. Dar există și afectează 7-8% dintre femei în primul an după naștere. Lăsată nediagnosticată, poate evolua spre hipotiroidism permanent.
Ce este tiroidita postpartum
Tiroidita postpartum este o boală tiroidiană autoimună, o formă a tiroiditei cronice autoimune (Hashimoto), care apare în primul an după naștere. Poate apărea și după avort spontan sau provocat. Mecanismul este imunologic: în timpul sarcinii, sistemul imunitar al mamei este reglat natural pentru a tolera fătul. După naștere, această supresie dispare brusc, uneori cu o „revenire” exagerată a sistemului imunitar, care atacă țesutul tiroidian propriu. Nu orice femeie este la fel de vulnerabilă. Riscul este semnificativ crescut la femeile cu diabet zaharat tip 1 (25% dintre ele vor dezvolta tiroidita postpartum), la cele cu anticorpi anti-TPO pozitivi (40%) și la cele cu un episod anterior de tiroidita postpartum (60% riscă recidiva). Boala debutează de obicei între 1 și 8 luni după naștere, cu un vârf la 6 luni. Gușa – mărirea tiroidei – apare doar la jumătate din paciente și este de obicei mică, difuză și nedureroasă. De aceea se mai numește și tiroidita „silențioasă” sau „nedureroasă”, una dintre trăsăturile care o diferențiază de alte forme de tiroidită.
Cele trei faze ale bolii și simptomele lor
Tiroidita postpartum evoluează tipic în trei etape, fiecare cu tablou clinic distinct.
Faza de hipertiroidie (tireotoxicoză) - primele 3-6 luni
Inflamația distruge celulele tiroidiene și eliberează brusc în sânge cantități mari de hormoni tiroidieni deja produși și stocați. Rezultatul este o stare de hipertiroidie tranzitorie prin „scurgere” din tiroida inflamată. Simptomele sunt cele clasice ale excesului de hormoni tiroidieni: palpitații și ritm cardiac rapid, anxietate și agitație psihomotorie, insomnie, labilitate emoțională, tremur fin al mâinilor, transpirații și intoleranță la căldură, scădere în greutate în ciuda apetitului crescut, diaree sau accelerarea tranzitului intestinal, oboseală musculară. Această fază durează aproximativ 3-6 luni și este autolimitată, adică tiroida nu produce hormoni în exces, ci îi eliberează pe cei stocați.
Simptomele de hipertiroidie pot fi confundate cu anxietatea sau stresul postpartum, ceea ce întârzie semnificativ diagnosticul.
Faza de hipotiroidie - lunile 3-9
Odată ce rezervele de hormoni tiroidieni s-au epuizat, tiroida inflamată nu mai poate produce suficient. Se instalează hipotiroidia, cu simptome diametral opuse: creștere în greutate, oboseală profundă, constipație, intoleranță la frig, piele uscată, edeme la nivelul feței și pleoapelor, bradicardie, somnolență, dificultăți de concentrare și memorie, deprimare a dispoziției. Această fază durează 3-6 luni.
Atenție: simptomele hipotiroidiei postpartum pot fi confundate foarte ușor cu depresia postpartum. Dacă o mamă prezintă depresie, oboseală extremă și creștere în greutate în primele luni după naștere, evaluarea tiroidiană trebuie să fie parte din bilanțul medical.
Faza de recuperare și normalizarea funcției tiroidiene
În cele mai multe cazuri, tiroida se reface treptat și funcția revine la normal. Majoritatea femeilor devin eutiroidiene la aproximativ 12-18 luni după naștere.
Ce investigații confirmă diagnosticul
Diagnosticul se confirmă prin analize de sânge specifice, astfel:
Anticorpii anti-TPO și anti-Tg – markeri ai autoimunității tiroidiene, pozitivi în tiroidita postpartum. Persistența titrurilor crescute de anti-TPO crește riscul evoluției spre tiroidita cronică autoimună (Hashimoto) și hipotiroidism permanent.
Hormonii tiroidieni (T3, T4) și TSH – tabloul variază în funcție de fază: în hipertiroidie, T3 și T4 sunt crescuți cu TSH supresat; în hipotiroidie, situația se inversează.
Radioiodocaptarea tiroidiană (RIC) – scăzută în ambele faze (spre deosebire de boala Graves-Basedow, unde este crescută) un element important în diagnosticul diferențial.
Diagnosticul diferențial sau ce altceva poate fi
Tiroidita postpartum trebuie diferențiată de câteva afecțiuni cu tablou similar:
Tiroidita subacută (de Quervain) – evoluează în aceleași trei faze, dar este de cauză virală, debutează cu durere cervicală anterioară spontană și la palpare, stare pseudogripală și probe inflamatorii crescute. Tiroidita postpartum este nedureroasă, de aceea se numește „silențioasă”.
Boala Graves-Basedow – hipertiroidie autoimună care poate debuta sau se agrava postpartum. Se diferențiază prin dozarea anticorpilor TRAb (receptori TSH) – pozitivi în Graves, negativi în tiroidita postpartum.
Tratament adaptat fazei bolii
În faza de hipertiroidie tratamentul este simptomatic. Se administrează beta-blocante (metoprolol sau propranolol) pentru controlul palpitațiilor și al simptomelor cardiovasculare, cu reducere treptată în funcție de evoluție. Nu se administrează medicamente antitiroidiene, nu există producție excesivă de hormoni, ci eliberare din depozite, deci medicamentele antitiroidiene nu au efect.
În faza de hipotiroidie se inițiază tratamentul de substituție cu hormoni tiroidieni (levotiroxina). Acesta se menține aproximativ 6 luni, după care se poate reduce și opri, deoarece în 70% din cazuri funcția tiroidiană revine la normal fără tratament permanent.
Seleniu: studiile arată că suplimentarea cu seleniu sau consumul de alimente bogate în seleniu (nuci braziliene, pește, ouă) poate reduce inflamația tiroidiană și ameliora evoluția bolii.
Monitorizarea se face prin dozări periodice ale TSH, T4 și anticorpilor antitiroidieni la intervale stabilite de endocrinolog în funcție de faza bolii și evoluție.
Complicații și evoluție pe termen lung
Aproximativ 30% dintre femeile cu tiroidita postpartum nu se recuperează complet și rămân cu hipotiroidism permanent sau gușă. Screeningul prin dozarea anticorpilor anti-TPO la 6 săptămâni după naștere este recomandat femeilor cu factori de risc și permite identificarea precoce a celor la risc crescut de evoluție spre tiroidita cronică Hashimoto. Femeile care au avut tiroidita postpartum trebuie să știe că au un risc de 60% de recidivă la sarcinile viitoare și un risc crescut de hipotiroidism permanent pe termen lung. Monitorizarea tiroidiană periodică, cel puțin anual, este recomandată pentru tot restul vieții.
Dacă ești în primul an după naștere și recunoști simptomele descrise ca palpitații, anxietate, insomnie sau, dimpotrivă, oboseală extremă, creștere în greutate și depresie, menționează acest lucru medicului tău. Un simplu test de sânge poate face diferența între un diagnostic ratat ani de zile și un tratament timpuriu, eficient.
Articol cu caracter informativ. Informațiile prezentate nu înlocuiesc consultul medical de specialitate endocrinologică sau ginecologică.
