Deși pentru mamă boala este, de regulă, reversibilă și dispare după naștere, pentru copil poate crește riscul unor complicații dacă nu este diagnosticată și urmărită corespunzător.
Colestaza de sarcină apare atunci când fluxul normal al bilei din ficat este încetinit. Ca urmare, acizii biliari se acumulează în sângele mamei și pot traversa placenta, influențând dezvoltarea și starea de bine a fătului. Afecțiunea apare, în funcție de populație și regiune, la aproximativ 0,5-2% dintre sarcini, fiind mai frecventă în anumite zone geografice și în familiile în care au existat cazuri similare. Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, simptomele dispar în câteva zile după naștere, iar valorile analizelor hepatice revin la normal în următoarele săptămâni.
Cauza exactă nu este încă pe deplin cunoscută, însă specialiștii consideră că este rezultatul unei combinații de factori ca modificările hormonale specifice sarcinii, în special creșterea nivelului de estrogen și progesteron; predispoziția genetică; antecedente personale de colestază într-o sarcină anterioară; antecedente familiale; sarcina gemelară sau multiplă; anumite afecțiuni hepatice preexistente. Femeile care au avut colestază într-o sarcină anterioară prezintă un risc crescut ca afecțiunea să reapară la o viitoare sarcină.
Cel mai caracteristic simptom este mâncărimea intensă (pruritul), fără erupții pe piele. Aceasta apare de obicei la nivelul palmelor și tălpilor, este mai intensă noaptea și poate deveni atât de severă încât afectează somnul și calitatea vieții. Uneori pot apărea și oboseala accentuată, scăderea poftei de mâncare, urină închisă la culoare, scaune decolorate, icter (îngălbenirea pielii și a ochilor), însă acesta apare doar într-un număr redus de cazuri. Este important de știut că multe gravide pot avea mâncărimi ale pielii în ultimul trimestru, fără a avea colestază. De aceea, orice prurit persistent trebuie evaluat medical.
Diagnosticul se bazează pe asocierea dintre simptome și analizele de laborator, iar investigațiile recomandate includ acizii biliari serici (cea mai importantă analiză); ALT și AST (transaminaze); bilirubină; GGT și fosfatază alcalină (interpretată cu precauție în sarcină); hemoleucogramă; teste de coagulare, atunci când este necesar.
În paralel, medicul va exclude și alte afecțiuni care pot avea manifestări asemănătoare, precum hepatitele virale, hepatitele autoimune, litiaza biliară și obstrucțiile căilor biliare, steatoza acută de sarcină, sindromul HELLP sau afecțiunile dermatologice care provoacă prurit. Ecografia abdominală poate fi recomandată pentru evaluarea ficatului și a vezicii biliare și pentru excluderea altor cauze.
Pentru mamă, colestaza produce în principal disconfort prin pruritul intens. Pentru făt însă, valorile crescute ale acizilor biliari se pot asocia cu un risc mai mare de naștere prematură sau eliminarea meconiului înainte de naștere, suferință fetală și, în cazurile severe, moarte fetală intrauterină. Riscul este influențat în special de nivelul acizilor biliari. Studiile recente au arătat că riscul crește semnificativ atunci când valorile depășesc 100 μmol/L, motiv pentru care monitorizarea atentă este esențială.
Tratamentul urmărește două obiective importante: ameliorarea simptomelor mamei și reducerea riscurilor pentru sarcină prin monitorizare atentă. Principalul medicament utilizat este acidul ursodeoxicolic (UDCA), recomandat în multe ghiduri internaționale pentru reducerea pruritului și îmbunătățirea parametrilor biologici. Totuși, cercetările din ultimii ani au arătat că beneficiul său asupra reducerii riscului de complicații fetale este limitat, motiv pentru care tratamentul medicamentos nu înlocuiește supravegherea atentă a sarcinii. În cazurile în care pruritul este sever, medicul poate recomanda și alte măsuri simptomatice, individualizate pentru fiecare pacientă. Automedicația nu este recomandată în timpul sarcinii.
Frecvența controalelor este stabilită de medicul obstetrician în funcție de severitatea bolii și de nivelul acizilor biliari. Monitorizarea poate include repetarea periodică a analizelor hepatice și a acizilor biliari; evaluarea mișcărilor fetale; cardiotocografie (NST), atunci când este indicată; ecografii pentru monitorizarea dezvoltării fătului; evaluarea fluxurilor Doppler în anumite situații. Deși monitorizarea fetală este foarte importantă, aceasta nu poate preveni toate complicațiile asociate colestazei. Din acest motiv, momentul nașterii este stabilit cu mare atenție.
Recomandările sunt individualizate. În general, în formele ușoare, nașterea este planificată în jurul a 37-39 de săptămâni, iar în cazurile severe, mai ales atunci când acizii biliari depășesc 100 μmol/L, medicul poate recomanda nașterea în jurul a 36 de săptămâni, după evaluarea atentă a raportului dintre beneficii și riscuri. Decizia este întotdeauna luată împreună cu viitoarea mamă, ținând cont de evoluția sarcinii și de starea fătului.
În cele mai multe cazuri pruritul dispare în primele zile iar valorile analizelor hepatice revin la normal în câteva săptămâni. Se recomandă repetarea analizelor la aproximativ 6-12 săptămâni după naștere. Dacă acestea rămân modificate, este necesară evaluarea de către un medic gastroenterolog sau hepatolog pentru excluderea unei boli hepatice preexistente. Alăptarea este considerată sigură și nu este contraindicată la femeile care au avut colestază de sarcină.
Contactează imediat medicul obstetrician dacă apare mâncărime intensă, mai ales la nivelul palmelor și tălpilor, dacă observi diminuarea mișcărilor fetale sau apare icterul, apar dureri abdominale intense, sângerări sau alte simptome neobișnuite.
Colestaza de sarcină este o afecțiune care poate crea îngrijorare, însă diagnosticul precoce și monitorizarea atentă permit, în cele mai multe cazuri, o evoluție favorabilă atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Dacă observi mâncărimi persistente în ultimele luni de sarcină, nu le considera un simptom normal și nu le tratați doar cu creme sau antihistaminice fără recomandarea medicului. O simplă analiză de sânge poate face diferența și poate contribui la protejarea sănătății tale și a bebelușului.
Articol cu caracter informativ. Informațiile prezentate nu înlocuiesc consultul medical de specialitate ginecologică sau obstetricală.
