Scopul ei este să identifice din timp malformațiile structurale și anomaliile care pot influența evoluția sarcinii și sănătatea copilului. Cuvântul „morfologie” vine din greacă – morphos și înseamnă formă. Adică studiul formei, al felului în care sunt construite organele bebelușului tău.
De ce se fac trei ecografii de morfologie
Logica din spatele celor trei morfologii este simplă și importantă: nu toate anomaliile sunt vizibile în același moment al sarcinii. Unele malformații structurale majore pot fi depistate devreme, din primul trimestru. Altele, precum anumite anomalii cardiace sau ale sistemului nervos central, se manifestă sau devin vizibile ecografic abia în trimestrul al treilea. De aceea, protocoalele internaționale recomandă câte o morfologie în fiecare trimestru, nu una singulară.
Ce evaluează morfologia fetală
Morfologia este o inventariere sistematică a tuturor structurilor anatomice vizibile ecografic: craniul și structurile cerebrale, orbitele, buzele și fața, coloana vertebrală, plămânii, inima cu cele patru camere și vasele mari, stomacul, abdomenul și peretele abdominal, rinichii și vezica urinară, cordonul ombilical, membrele superioare și inferioare, sexul fetal, cantitatea de lichid amniotic și poziția placentei. Ecografia de morfologie nu pune un diagnostic genetic. Ea detectează anomalii structurale care pot fi asociate cu un sindrom genetic, dar nu evaluează materialul genetic al fătului. Dacă o anomalie structurală este identificată, medicul poate recomanda testare genetică invazivă – amniocenteză sau biopsie de vilozități coriale – pentru a verifica dacă există o asociere cu sindroame cromozomiale (Down, Edwards, Patau, DiGeorge și altele). Bolile genetice nu pot fi tratate, dar diagnosticul precoce permite cuplului să ia decizii informate cu privire la continuarea sarcinii.
Morfologia de trimestru I - săptămânile 11-14
Prima morfologie se efectuează între 11 și 14 săptămâni de sarcină și are mai multe roluri simultane: stabilește cu precizie vârsta gestațională în funcție de lungimea fătului, identifică o sarcină multiplă și evaluează riscul de anomalii cromozomiale. Elementele cheie ale acestei ecografii sunt translucența nucală (grosimea unui strat de lichid de la ceafa fătului, crescută în sindroamele cromozomiale), osul nazal, fluxul în ductul venos și pe valva tricuspidă. Aceste măsurători, combinate cu rezultatele dublului test – o analiză de sânge care dozează doi markeri biochimici din sângele mamei – permit calcularea unui risc individualizat pentru sindromul Down și alte anomalii cromozomiale. Dacă riscul calculat este crescut, medicul poate recomanda investigații suplimentare: amniocenteza (de la 15 săptămâni) sau puncția de vilozități coriale (mai devreme). În această etapă pot fi identificate și malformații structurale majore ale craniului, inimii sau abdomenului.
Morfologia de trimestru II - săptămânile 20-24, ideal la 22
Aceasta este morfologia cea mai cuprinzătoare și cea mai importantă, este momentul în care structurile fetale sunt cel mai bine vizibile, bebelușul este suficient de mare pentru o evaluare detaliată și în același timp nu ocupă tot spațiul uterin, permițând vizualizarea dintr-o varietate de unghiuri. La săptămâna 22, medicul evaluează sistematic toate organele, placenta, lichidul amniotic și lungimea colului uterin. Marea majoritate a malformațiilor structurale fetale pot fi identificate acum: defecte cardiace (septale, ale vaselor mari), hernie diafragmatică, anomalii abdominale (stenoză duodenală, atrezie esofagiană, omfalocel, gastroschizis), anomalii ale tractului renal, malformații cerebrale (hidrocefalie, encefalocel), anomalii ale coloanei vertebrale (spina bifida), malformații ale membrelor și anomalii scheletale (displazie scheletală, osteogeneză imperfectă).
Ecografia 3D și 4D, adesea asociate în mentalul colectiv cu morfologia fetală, dar nu reprezintă morfologia în sine, ci o tehnică complementară de reconstrucție tridimensională care permite vizualizarea feței, mâinilor și picioarelor copilului și poate fi utilă în explicarea unor situații medicale părinților. Utilitatea lor clinică variază în funcție de situație, decizia medicală se bazează pe evaluarea 2D standard.
Morfologia de trimestru III - săptămânile 30-32
Ultima morfologie este și cea mai dificilă din punct de vedere tehnic: bebelușul este mare, densitatea osoasă crescută limitează vizibilitatea anumitor structuri, iar fața, degetele și sexul fetal pot fi greu de vizualizat. Scopul acestei evaluări este identificarea anomaliilor cu debut tardiv, unele anomalii cardiace (coarctația de aortă), ventriculomegalia (mărirea cavităților cerebrale), infarctul cerebral fetal, chistele (ovariene, mezenterice), pielectazia (dilatarea bazinetului renal) unilaterală sau bilaterală.
O morfologie fetală cu rezultate normale nu garantează absența oricărei probleme. Există anomalii care nu pot fi evidențiate ecografic antenatal și anomalii cu apariție tardivă, care nu sunt vizibile la momentul examinării. Ecografia nu exclude anomaliile cromozomiale și sindroamele genetice. Un rezultat normal este un motiv de bucurie și liniște, dar nu o garanție absolută. Tocmai de aceea, morfologiile fetale sunt efectuate de medici specializați în medicina materno-fetală, profesioniști care știu ce să caute, care recunosc subtilitățile și care pot contextualiza corect orice constatare.
Articol cu caracter informativ. Informațiile prezentate nu înlocuiesc consultul medical de specialitate în obstetrică sau medicină materno-fetală.
