Incontinența urinară în menopauză
24/09/2024
Hormonii și Longevitatea
21/01/2025
Sindromul genito-urinar de menopauză: cauze, simptome și soluții terapeutice
Sindromul genito-urinar de menopauză (SGM) este o afecțiune cronică și progresivă care afectează peste 60% dintre femeile aflate la menopauză, având un impact negativ asupra calității vieții acestora.
Apare ca urmare a scăderii semnificative a nivelului de estrogen, hormon care joacă un rol crucial în menținerea sănătății și funcționalității țesuturilor genito-urinare. Femeile care suferă de SGM prezintă o combinație de simptome vaginale, sexuale și urinare care sunt adesea progresive și devin mai severe pe măsură ce hipoestrogenismul persistă. Dr Florina Todoruț, Medic Primar obstetrică-ginecologie, cu o experiență de peste 24 de ani și cu multiple competențe și supraspecializări în sănătatea intimă a femeii, dezvoltă acest subiect important pentru femei și vine cu soluții aplicabile personalizat, ținând cont de posibilele contraindicații.
De ce apare sindromul genito-urinar de menopauză?
Menopauza este o etapă naturală în viața femeii, în care ovarele își reduc activitatea hormonală, ducând la scăderea drastică a nivelului de estrogen. Estrogenul este hormonul esențial care menține sănătatea și integritatea țesuturilor genitale și urinare. Când acest nivel scade, țesuturile vulvei, vaginului și tractului urinar inferior devin mai subțiri, mai puțin elastice și mai susceptibile la leziuni și infecții.
În mod specific, estrogenul este responsabil pentru:
- menținerea unui epiteliu vaginal trofic și bine hidratat, protejând astfel împotriva infecțiilor și leziunilor
- stimularea producției de colagen, care asigură elasticitatea și rezistența țesuturilor
- creșterea fluxului sanguin genital, care menține sănătatea mucoaselor
- reglarea pH-ului vaginal prin susținerea unui microbiom vaginal sănătos (în special lactobacilii care produc acid lactic), protejând astfel împotriva infecțiilor vaginale și urinare.
Scăderea nivelului de estrogen în peri-/menopauză duce la subțierea epiteliului vaginal, pierderea colagenului și reducerea secrețiilor vaginale. De asemenea, crește pH-ul vaginal și perturbă echilibrul microbiomului, favorizând dezvoltarea bacteriilor și infecțiilor vaginale și urinare recurente.
Hipoestrogenismul – adică scăderea estrogenului – declanșează o serie de modificări în țesuturile genito-urinare: țesuturile vaginale devin fragile, ducând la uscăciune, disconfort și predispoziție la leziuni și sângerări; scăderea elasticității vaginale, canalul vaginal devine mai scurt și îngust, iar lubrifierea naturală se diminuează considerabil; reducerea glicogenului din celulele vaginale, crescând astfel pH-ul vaginal și riscul de infecții; atrofia vulvară și a uretrei care, pe lângă disconfortul vaginal, cauzează și simptome urinare, precum durerea la urinare (disurie), urgență micțională sau incontinență.
Simptomele sindromului genito-urinar
Femeile care suferă de SGM prezintă o combinație de simptome vaginale, sexuale și urinare. Aceste simptome sunt adesea progresive și devin mai severe pe măsură ce hipoestrogenismul persistă:
- Simptome vaginale: uscăciune vaginală, senzație neplăcută de arsură și prurit vulvo-vaginal, iritație și subțierea pielii vulvare, durere și senzație de presiune pelviană.
- Simptome sexuale: lubrifiere redusă în timpul actului sexual, durere în timpul contactului se sexual (dispareunie), sângerări vaginale după actul sexual, scăderea dorinței sexuale și dificultăți în atingerea orgasmului.
- Simptome urinare: durere la urinare (disurie), urgență micțională, incontinență urinară, infecții urinare recidivante.
Diferențierea între sindromul genito-urinar și alte afecțiuni
Este important să se facă distincția între SGM și alte probleme urinare, cum ar fi vezica urinară hiperactivă sau infecțiile urinare. Deși există suprapuneri de simptome, în SGM disconfortul urinar apare în contextul modificărilor atrofice ale vaginului și vulvei, nu din cauza unei infecții. În plus, simptomele genito-urinare apar adesea împreună, ceea ce nu este cazul în infecțiile urinare izolate.
De asemenea, SGM trebuie diferențiat de vaginitele infecțioase (cu Candida, Hemophilus sau alte bacterii), deoarece unele simptome pot fi comune.
Tratamentele disponibile pentru SGM
Tratamentele pentru SGM vizează restabilirea sănătății țesuturilor vaginale și ameliorarea simptomelor, oferind femeilor posibilitatea de a-și recăpăta confortul zilnic și intimitatea.
Opțiuni non-hormonale:
- Schimbări în stilul de viață, cum ar fi renunțarea la fumat și evitarea produselor iritante pentru zona intimă
- Menținerea activității sexuale regulate poate ajuta la stimularea circulației sanguine la nivelul mucoasei vaginale
- Lubrifianți și hidratante vaginale ameliorează uscăciunea și disconfortul, fiind disponibile fără prescripție medicală
- Lidocaina poate fi utilizată local pentru a reduce disconfortul și durerea în timpul actului sexual
Terapia hormonală:
Standardul de aur pentru tratamentul SGM rămâne terapia vaginală cu estrogen. Aceasta poate fi administrată sub formă de cremă, inel sau tabletă vaginală. Estrogenul local îmbunătățește calitatea țesuturilor vaginale, restabilește grosimea și elasticitatea epiteliului, crește lubrifierea naturală și reface pH-ul normal al vaginului. Studiile au arătat că estrogenul vaginal reduce semnificativ riscul de infecții urinare și are efecte benefice asupra simptomelor genito-urinare.
Este terapia cu estrogen sigură?
Terapia cu estrogen vaginal este considerată sigură, având un risc minim de absorbție sistemică. Pentru femeile cu istoric de cancer de sân sau probleme de coagulare, este necesară o evaluare medicală suplimentară, dar, în general, absorbția minimă a estrogenului vaginal face ca acesta să fie considerat sigur chiar și în astfel de cazuri.
Alte opțiuni de tratament
Proceduri de estetică și funcționalitate genitală
- Tratamentele inovatoare cu laserul vaginal CO2, radiofrecvența vaginală și terapia pe fotoliul Emsella îmbunătățesc semnificativ SGM, fiind o soluție foarte bună, atât în combinație cu tratamentul de substituție hormonală, terapia estrogenică locală, dar și ca tratamente unice pentru pacientele care au contraindicație de tratament hormonal.
- Tratamentele injectabile cu PRP (platet rich plasma), acid hialuronic de hidratare, mezoterapie, celule stem obținute din grăsime sunt o altă oopțiune pentru femeile cu SGM, ele putând fi combinate cu terapia estrogenică și cu procedurile laser sau cu radiofrecvența.
Concluzie
Sindromul genito-urinar de menopauză este o afecțiune frecventă, dar care poate fi tratată eficient cu opțiuni variate, în funcție de preferințele și nevoile fiecărei femei. Prin recunoașterea timpurie a simptomelor și consultarea unui medic, tratamentele adecvate pot restabili sănătatea vaginală și urinară, îmbunătățind astfel semnificativ calitatea vieții femeii.
